Reclamațiile și sancțiunile disciplinare ale medicilor, România 2015–2024

1 · Situația curentă

Reclamați și sancționați în 2024

În 2024, Comisia Superioară de Disciplină a finalizat 277 de dosare, în care erau reclamați 497 de medici. Dintre aceștia, 70 au fost sancționați (14,1%), iar 399 apar ca nesancționați; cele două categorii însumează 469 de medici, nu 497, iar raportul nu explică diferența. La cei 74.402 de medici înregistrați de INS la sfârșitul anului 2024, revin 6,7 medici reclamați și 0,9 medici sancționați la 1.000 de medici. Față de 2023, numărul medicilor reclamați a crescut cu 55,8% (de la 319), al celor sancționați cu 75,0% (de la 40), iar al deciziilor cu 39,9% (de la 198).

Comisia a fost sesizată mai ales de pacienți. Dintre cei 300 de petenți din 2024 (persoanele sau instituțiile care au sesizat CSD), 279 au fost pacienți (93,0%), 12 cadre medicale și 2 instituții; în 7 cauze, comisia s-a sesizat din oficiu. Pentru 244 de decizii, raportul arată ce s-a întâmplat cu decizia contestată a colegiului teritorial: 198 au menținut-o (81,1%), 32 au agravat sancțiunea (13,1%) și 14 au micșorat-o (5,7%). Alte 20 de dosare s-au încheiat fără o decizie pe fond: 13 au fost trimise înapoi colegiului teritorial, în 6 contestația sau plângerea a fost respinsă, iar într-unul contestația a fost retrasă.

Din cele 70 de sancțiuni aplicate în 2024, 49 au fost mustrări, 11 avertismente și 8 voturi de blam. O decizie a interzis exercitarea profesiei pe o perioadă, iar alta a impus un curs de perfecționare. În 2024 nu a fost aplicată nicio amendă și nicio retragere a calității de membru.

2 · Situația curentă

Reclamațiile pe specialități, 2020–2024

Între 2020 și 2024, pe rolul CSD au fost 1.694 de medici reclamați, adică 4,8 la 1.000 de medici-ani (un medic-an este un medic înregistrat de INS într-un an). Cinci specialități adună 40,3% dintre ei: anestezia și terapia intensivă (191), chirurgia generală (191), obstetrica-ginecologia (134), medicina de urgență (93) și ortopedia și traumatologia (73). Dintre cele 52 de specialități analizate, 47 au cel puțin un medic reclamat în cei cinci ani; nu au niciunul genetica medicală, medicina sportivă, epidemiologia, igiena și sănătatea publică și managementul.

Raportat la numărul medicilor, cele mai mari rate apar în specialitățile chirurgicale mari și în câteva specialități mici, unde câteva cauze schimbă mult rezultatul. Neurochirurgia are 18,2 medici reclamați la 1.000 de medici-ani (40 de medici la 2.201 medici-ani; intervalul de încredere 95%, o măsură a preciziei ratei: 13,0–24,7). Urmează chirurgia pediatrică, socotită împreună cu ortopedia pediatrică, cu 16,5 (28 la 1.697; 11,0–23,8), chirurgia generală, cu 15,0 (191 la 12.718; 13,0–17,3), medicina legală, cu 14,0 (21 la 1.499; 8,7–21,4), anestezia și terapia intensivă, cu 12,6 (191 la 15.164; 10,9–14,5), și expertiza medicală a capacității de muncă, cu 9,5 (9 la 948; 4,3–18,0). Medicina de urgență și obstetrica-ginecologia au câte 9,4, ortopedia și traumatologia 8,7, iar cardiologia 8,3 (46 la 5.566; 6,1–11,0), calculată numai pentru 2023–2024.

Cele mai mici rate le au medicina de laborator (0,4; 5 medici la 12.814 medici-ani), chirurgia orală și maxilo-facială (0,4), radioterapia (0,5), alergologia și imunologia clinică (0,6) și dermatovenerologia (0,8). Medicina de familie, cea mai numeroasă specialitate (12.600 de medici în 2024, 16,9% din total), are 2,5 medici reclamați la 1.000 de medici-ani în 2023–2024 (63 la 25.071); pediatria are 3,8, iar psihiatria 4,3. În 2020–2022, rapoartele CSD tipăresc cardiologia împreună cu medicina internă și medicina de familie împreună cu medicina generală; pe cei cinci ani, perechile au 5,1, respectiv 1,9 medici reclamați la 1.000 de medici-ani.

3 · Situația curentă

Sancțiunile pe specialități, 2020–2024

În aceiași cinci ani, CSD a aplicat 180 de sancțiuni: 0,5 la 1.000 de medici-ani și 10,6 la 100 de medici reclamați. Cele mai multe revin obstetricii-ginecologiei (24), chirurgiei generale (19) și medicinei de urgență (18), urmate de medicina de familie (13, numai în 2023–2024), anestezia și terapia intensivă (12), neurologia și pediatria (câte 9). Dintre cele 52 de specialități, 27 au cel puțin o sancțiune în cei cinci ani. Alte 20 au medici reclamați, dar niciun medic sancționat, printre ele bolile infecțioase (41 de medici reclamați), oftalmologia (27), anatomia patologică (24) și medicina legală (21).

Raportată la numărul medicilor, rata de sancționare este cea mai mare în chirurgia pediatrică, socotită împreună cu ortopedia pediatrică: 2,9 sancțiuni la 1.000 de medici-ani (5 sancțiuni la 1.697 de medici-ani; interval de încredere 95%: 1,0–6,9). Urmează medicina de urgență, cu 1,8 (18 la 9.924; 1,1–2,9), obstetrica-ginecologia, cu 1,7 (24 la 14.299; 1,1–2,5), chirurgia plastică, estetică și microchirurgia reconstructivă, cu 1,5 (5 la 3.261; 0,5–3,6), chirurgia generală, tot cu 1,5 (19 la 12.718; 0,9–2,3), și medicina internă, cu 1,2 (8 la 6.614; 0,5–2,4; numai 2023–2024). Anestezia și terapia intensivă, cu tot atâția medici reclamați cât chirurgia generală, are 0,8 sancțiuni la 1.000 de medici-ani (12 la 15.164; 0,4–1,4), iar neurochirurgia, prima după rata de reclamare, 0,5 (1 la 2.201).

Proporția celor sancționați variază mult între specialități. Din 100 de medici reclamați au fost sancționați 20,6 în medicina de familie (2023–2024), 19,4 în medicina de urgență, 17,9 în obstetrică-ginecologie, 9,9 în chirurgia generală, 6,3 în anestezie și terapie intensivă și 2,5 în neurochirurgie. Valorile cele mai mari apar în specialități cu foarte puține cauze: reumatologie (3 sancțiuni la 4 medici reclamați), neurologie pediatrică (1 la 2), dermatovenerologie (2 la 5) și neonatologie (2 la 6). Perechile tipărite împreună în 2020–2022 au, pe cei cinci ani, 0,5 sancțiuni la 1.000 de medici-ani (cardiologie cu medicină internă) și 0,3 (medicină de familie cu medicină generală).

4 · Evoluție

Reclamații și sancțiuni, 2006–2024

Numărul medicilor reclamați aflați pe rolul CSD a variat între 102 (2017) și 497 (2024). În 2006–2014, media a fost de 180 de medici pe an, cu un maxim de 306 în 2013. Între cele două jumătăți ale ultimului deceniu, numărul aproape s-a dublat: 893 în 2015–2019 și 1.694 în 2020–2024. Cele mai mici valori ale deceniului sunt în 2017, 2019 și 2020 (102, 121 și 119), iar în 2021 numărul urcă la 389. Deciziile au crescut de la 123 în 2006 la 277 în 2024, cel mai mare număr din serie.

Între 2015 și 2024, numărul medicilor a crescut mult mai încet decât cel al medicilor reclamați: cu 32,6% (de la 56.110 la 74.402), față de 114,2% (de la 232 la 497). Raportată la medicii înregistrați de INS, rata a urcat de la 3,0 medici reclamați la 1.000 de medici-ani în 2015–2019 la 4,8 în 2020–2024, cu un minim anual de 1,7 în 2017 și un maxim de 6,7 în 2024. Sancțiunile au crescut și ele, dar mai încet: 124 în 2015–2019 (0,42 la 1.000 de medici-ani) și 180 în 2020–2024 (0,51). Cele mai puține au fost în 2020, 9 (0,1 la 1.000 de medici), iar cele mai multe în 2024, 70 (0,9).

Proporția medicilor reclamați care au fost și sancționați a scăzut: de la 17–31% pe an în 2006–2010 la 8–17% în 2011–2014, apoi la 13,9% în 2015–2019 și 10,6% în 2020–2024. Pe întregul interval 2015–2024 a fost de 11,8%, cu extreme anuale de 6,7% (2021) și 22,3% (2019). Seria folosește tabelul istoric din raportul CSD 2024. Pentru șase ani (2007, 2009, 2011, 2014, 2016 și 2019), raportul anului respectiv dă alte cifre sau cifre diferite de la o secțiune la alta, iar raportul pentru 2019 există în două versiuni; toate valorile sunt în tabelul de mai jos. Procentele tipărite de CSD pentru 2016, 2017 și 2019 nu corespund celor două numere din același tabel.

5 · Evoluție

Tipurile de sancțiuni, 2006–2024

Legea nr. 95/2006 prevede șase sancțiuni disciplinare (art. 455): mustrarea, avertismentul, votul de blam, amenda de la 100 la 1.500 de lei, interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o perioadă de la o lună la un an și retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor din România. Pe lângă sancțiune, medicul poate fi obligat să urmeze un curs de perfecționare; rapoartele CSD consemnează această obligație alături de sancțiune („mustrare + curs”), iar raportul 2024 o numără ca sancțiune distinctă.

Din cele 304 sancțiuni aplicate în 2015–2024, 161 au fost mustrări (53,0%) și 96 avertismente (31,6%), adică împreună 84,5%; alte 34 au fost voturi de blam (11,2%). Amenda a fost aplicată de 3 ori, interdicția de a exercita profesia de 7 ori, retragerea calității de membru de 2 ori, iar cursul de perfecționare o dată, ca sancțiune distinctă. În 2024, 49 dintre cele 70 de sancțiuni au fost mustrări (70,0%).

Sancțiunile care întrerup exercitarea profesiei (interdicția și retragerea calității de membru) sunt tot mai rare: 25 din 283 în 2006–2014 (8,8%), 5 din 124 în 2015–2019 (4,0%) și 4 din 180 în 2020–2024 (2,2%). Amenda, aplicată de 17 ori în 2006–2014, apare de 3 ori în ultimul deceniu. Pentru 2009, 2011 și 2014, suma sancțiunilor pe tipuri din raportul anului diferă cu o unitate de numărul medicilor sancționați din tabelul istoric (47 față de 48, 29 față de 28 și 34 față de 33). Pentru 2007, raportul anului consemnează 16 sancțiuni pe tipuri și 17 medici sancționați, iar tabelele istorice de după 2010 consemnează 42.

6 · Evoluție

Grupele de specialități, 2020–2024

Nomenclatorul specialităților medicale (Ordinul MSP nr. 1509/2008) împarte specialitățile din domeniul medicină în trei grupe: clinice medicale, clinice chirurgicale și paraclinice. Specialitățile chirurgicale au 19,0% dintre medicii-ani din 2020–2024, dar 36,1% dintre medicii reclamați (612 din 1.694) și 36,7% dintre sancțiuni (66 din 180). Rata lor de reclamare, 9,1 la 1.000 de medici-ani (interval de încredere 95%: 8,4–9,9), este de 2,3 ori mai mare decât în specialitățile medicale (4,0; 3,7–4,2) și de 3,7 ori mai mare decât în cele paraclinice (2,5; 2,0–3,0). La sancțiuni ordinea este aceeași: 1,0 la 1.000 de medici-ani în grupa chirurgicală (0,8–1,2), 0,4 în cea medicală (0,4–0,5) și 0,1 în cea paraclinică (0,0–0,3). Odată ajunși pe rolul CSD, însă, medicii din grupa chirurgicală nu sunt sancționați mai des decât cei din grupa medicală: 10,8 sancțiuni la 100 de medici reclamați, față de 11,0 (5,3 în grupa paraclinică).

Diferența dintre grupe s-a redus în ultimii doi ani. Rata de reclamare din grupa chirurgicală a fost de 2,9 ori mai mare decât cea din grupa medicală în 2020, de 3,1 ori în 2021 și de 3,3 ori în 2022, dar de 2,0 ori în 2023 și de 1,4 ori în 2024. În 2024, rata grupei medicale a urcat de la 3,9 la 6,6 la 1.000 de medici, iar a celei chirurgicale de la 7,7 la 9,0. Ponderea specialităților chirurgicale între medicii reclamați a scăzut de la 43,7% în 2020 și 44,6% în 2022 la 33,2% în 2023 și 25,4% în 2024.

Analiza acoperă 30 dintre cele 35 de specialități ale grupei medicale, 13 dintre cele 14 chirurgicale și 8 dintre cele 9 paraclinice. Celelalte șapte (cinci subspecialități pediatrice, ortopedia pediatrică și microbiologia medicală) sunt numărate separat de INS abia din 2025, iar rândurile pe care rapoartele CSD le tipăresc pentru unele dintre ele au fost adăugate specialității din care provin. Medicina generală, rândul INS pentru medicii fără specialitate, este inclusă în grupa medicală.

7 · Evoluție

Deciziile contestate în instanță, 2015–2024

Medicul sancționat de CSD poate cere anularea deciziei la secția de contencios administrativ a tribunalului, în 15 zile de la comunicare (Legea nr. 95/2006, art. 459). Rapoartele CSD consemnează și contestații în instanță ale petenților, împotriva deciziilor prin care medicul nu a fost sancționat. Din 2015, fiecare raport arată câte decizii ale anului au fost atacate în instanță, iar pentru jumătate dintre ani și cine le-a atacat.

Între 2015 și 2023, 103 dintre cele 1.386 de decizii ale CSD au fost contestate în instanță (7,4%): cele mai puține în 2019, 3 (3,0% din decizii), cele mai multe în 2023, 25 (12,6%). Pentru deciziile din 2024, raportul dă doar cele 7 contestații aflate în curs la data raportului, fără un total. În cei cinci ani pentru care se știe cine a contestat (2016, 2017, 2020, 2021 și 2022), 39 dintre cele 59 de contestații au fost depuse de medicii sancționați (66,1%), iar 20 de petenți. Raportul 2019 folosește altă măsură, contestațiile la deciziile de sancționare: 8 din 19 în 2017, 6 din 29 în 2018 și 3 din 26 în 2019.

Soluțiile instanțelor apar în rapoarte cu întârziere, pe măsură ce procesele se încheie. Raportul 2023 consemnează procesele încheiate în 2023 privind decizii CSD din 2020–2022: 10 decizii menținute (2 dintre ele anulate în fond și menținute în recurs) și una anulată; în alte 5, hotărârea instanței de fond (4 decizii menținute, una anulată în parte) era în recurs. Raportul 2024 consemnează procesele încheiate în 2024 privind decizii din 2018–2023: 16 decizii menținute (11 de instanța de fond, 5 de cea de recurs) și 3 anulate (2 în fond, una în recurs). În cele două rapoarte, instanțele au menținut 26 de decizii ale CSD și au anulat 4.

8 · Context și implicații

Datele care lipsesc din spațiul public

Rapoartele CSD sunt singura statistică publică regulată identificată despre răspunderea disciplinară a medicilor din România, și ele privesc numai comisia națională. Pentru plângerile judecate în primă instanță de comisiile de disciplină ale celor 42 de colegii teritoriale nu a fost identificată nicio sursă publică, nici pentru numărul lor, nici pentru soluții. Singura cifră apare în raportul CSD 2021: un colegiu județean finalizează în medie 14 dosare pe an, iar 22% dintre ele ajung la CSD prin contestație; raportul nu precizează perioada.

Legea nr. 95/2006 cere președintelui fiecărei comisii de disciplină să prezinte adunării generale raportul anual de activitate (art. 454 alin. 4), dar nu cere publicarea lui. Rapoartele CSD apar totuși pe cmr.ro, fără o obligație legală, într-un format care s-a schimbat de mai multe ori, iar versiunile anterioare ale unora dintre ele au fost înlocuite. Ele nu conțin județul, sexul sau vârsta medicilor reclamați, tipul unității în care lucrează sau motivul plângerii. Durata procedurii apare o singură dată (în medie 9 luni pentru un dosar, în raportul 2021), iar din 2023 rapoartele consemnează cine a sesizat comisia.

Răspunderea civilă (malpraxisul) urmează altă cale, prin comisiile de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis de la direcțiile de sănătate publică (DSP). Fiecare comisie întocmește un raport anual detaliat pentru Ministerul Sănătății, iar ministerul elaborează pe baza lor un raport anual național asupra malpraxisului medical, pe care îl prezintă Parlamentului, Guvernului și opiniei publice (Legea nr. 95/2006, art. 686; Ordinul MSP nr. 1343/2006, art. 10 lit. j). Niciun astfel de raport nu a fost identificat ca publicat, pentru niciun an.

Cifrele cunoscute provin din două cereri în baza Legii nr. 544/2001. Observatorul Român de Sănătate a obținut de la minister, pentru 2015–2019, 442 de sesizări analizate și 143 de cazuri de malpraxis confirmate (32,4%), iar de la 31 dintre cele 42 de DSP, 391 de sesizări, dintre care 4,3% încheiate cu o decizie de malpraxis și 55,7% închise pentru lipsa documentelor sau neplata expertizei; cele două surse nu se potrivesc. Fundația FACIAS a obținut pentru 2023 și 2024 câte 151 și 114 sesizări noi și 9, respectiv 6 cazuri confirmate, cu 10 și 8 județe fără nicio sesizare; cifrele sunt cunoscute numai din presă. Pentru 2020–2022 nu a fost găsită nicio cifră publică.

Alte două surse au altă acoperire. Consiliile de etică din spitalele publice raportează semestrial și anual Ministerului Sănătății (Ordinul MS nr. 1502/2016, art. 14), iar ministerul a publicat pe data.gov.ro rapoartele pentru 2016–2023, cu lipsuri; ele fac obiectul unei analize separate pe această platformă. INS publică anual numărul medicilor pe specialități și județe, fără informații despre plângeri sau sancțiuni. Nicio sursă publică nu leagă cele trei căi (disciplinară, civilă, etică) pentru același caz.

9 · Context și implicații

Rezultatele în context

Rapoartele CSD au mai fost analizate de Dumitrescu (2019), care a numărat pentru 2007–2018 2.394 de medici intimați și 405 sancționați (16,9%). Cele mai mari ponderi de sancționare le-a găsit în obstetrică-ginecologie, medicina de urgență, ortopedie-traumatologie și chirurgie, iar cele mai mari rate la 1.000 de medici în obstetrică-ginecologie, ortopedie-traumatologie și chirurgie, cu numitorul dintr-un singur an. Pe 2020–2024, chirurgia generală, obstetrica-ginecologia și ortopedia-traumatologia sunt și aici între primele zece specialități după rata medicilor reclamați (locurile 3, 7 și 9), dar nivelurile nu se pot compara direct, pentru că perioada, numitorul și câteva valori de intrare diferă (vezi „Diferențe față de lucrări anterioare”).

Celelalte căi prin care un pacient poate reclama un medic au volume mai mici sau necunoscute. Potrivit datelor ministerului obținute de Observatorul Român de Sănătate, comisiile de malpraxis de la DSP au analizat la nivel național între 14 (2017) și 182 (2019) de sesizări pe an. În cele opt județe ale regiunii Moldova, Hanganu și colab. (2020) au găsit 153 de sesizări în 2006–2019, cele mai multe legate de complicații și de relația medic-pacient. În instanțe, Dumitrescu (2019) a numărat 331 de dosare de malpraxis înregistrate între noiembrie 2007 și aprilie 2018, de la 8 în 2008 la 65 în 2017. Pentru comisiile de disciplină ale colegiilor județene există o singură cifră publică, cea din raportul CSD 2021 (secțiunea 8).

Literatura internațională descrie aceeași ierarhie a specialităților. O sinteză sistematică a 67 de studii (Austin și colab., 2021) arată că chirurgii au de 2,3 ori mai multe plângeri decât medicii de familie, că în obstetrică-ginecologie și psihiatrie cererile de despăgubire sunt de 4 până la 17 ori mai frecvente și că bărbații, medicii mai în vârstă și cei cu plângeri anterioare sunt reclamați mai des. În Țările de Jos, 77% dintre cele 18.649 de cereri de despăgubire închise în 2007–2021 priveau specialități chirurgicale sau cu caracter chirurgical, iar riscul anual estimat de a primi o cerere era de 21,6% pentru chirurgi, față de 2,5% în specialitățile nechirurgicale (Dronkers și colab., 2024). Raportul de 2,3 dintre grupa chirurgicală și cea medicală din România este mai mic decât cel olandez, dar măsoară altceva: reclamații disciplinare ajunse la a doua instanță, nu cereri de despăgubire. Din același motiv, rata de 0,5–0,9 sancțiuni la 1.000 de medici din această analiză nu se poate compara cu cele 3,76 sancțiuni la 1.000 de medici pe an aplicate în 2010–2014 de consiliile medicale ale statelor americane (Harris și Byhoff, 2017), care sunt prima instanță.

Explicațiile de mai jos sunt ale autorilor sau ale surselor citate și nu rezultă din date. Creșterea din 2021 (389 de medici reclamați, față de 119 în 2020) urmează unui an în care, potrivit raportului CSD 2021, activitatea comisiei a fost blocată șapte luni și cel puțin 70 de dosare au fost întârziate; comisia a trecut apoi la două complete de judecată și patru ședințe pe lună. Raportul 2024 nu explică creșterea din 2024. Ponderea mică a sancțiunilor (10,6% din medicii reclamați în 2020–2024) este de așteptat la o comisie de contestație sesizată mai ales de pacienți nemulțumiți de deciziile de nesancționare ale colegiilor județene: în 2024, 93,0% dintre petenți au fost pacienți, iar CSD a menținut 81,1% dintre deciziile teritoriale; Dumitrescu (2019) găsea 73,8% decizii menținute în 2007–2018. Ratele mari din specialitățile chirurgicale, din obstetrică-ginecologie și din medicina de urgență se potrivesc cu motivele de reclamație descrise în studiile românești și internaționale, complicațiile și rezultatele nefavorabile vizibile pentru pacient. Datele CSD nu permit însă nicio concluzie despre calitatea îngrijirii într-o specialitate: o reclamație nu este o abatere, iar o sancțiune dată în a doua instanță depinde și de ce s-a decis în prima.

10 · Context și implicații

Implicații pentru politici publice

Această secțiune prezintă aprecierea autorilor, separată de rezultatele descriptive de mai sus.

Statistica disciplinară a medicilor din România este publică numai pentru a doua instanță, în rapoarte pe care Colegiul Medicilor din România le publică fără o obligație legală, într-un format schimbat de mai multe ori, cu totaluri care în mai mulți ani nu se potrivesc între secțiuni și cu versiuni retrase. Seria 2006–2024, ratele pe specialități și contestațiile în instanță din această analiză au putut fi reconstituite numai prin extragerea cifrelor pagină cu pagină și prin recuperarea versiunilor arhivate; un cititor al rapoartelor nu le poate obține direct. Dublarea numărului de medici reclamați între 2015–2019 și 2020–2024, concentrarea reclamațiilor în specialitățile chirurgicale, în anestezie-terapie intensivă, obstetrică-ginecologie și medicina de urgență și ponderea mică a sancțiunilor nu pot fi interpretate fără datele primei instanțe, pe care niciun colegiu nu le publică.

Pentru răspunderea civilă, legea prevede din 2006 un lanț de raportare: comisiile DSP raportează ministerului, iar ministerul prezintă un raport anual național Parlamentului, Guvernului și opiniei publice. Niciun astfel de raport nu a fost identificat ca publicat, iar cifrele cunoscute provin din două cereri de acces la informații și se contrazic. Fără aceste date nu pot fi evaluate nici frecvența malpraxisului, nici funcționarea comisiilor, nici legătura dintre calea disciplinară și cea civilă, iar comparațiile internaționale rămân imposibile. Recomandările de mai jos privesc numai publicarea și consecvența datelor; ele nu cer schimbarea procedurii disciplinare sau a celei de malpraxis, pe care datele analizate nu le pot evalua.

11 · Metodă

Metodă, date și limite